E de-a dreptul amuzant în perioada asta să citești mărturisiri incredibile ale unor antreprenori și oameni de afaceri care cer. Cer ajutor, cer suport, cer pe mama și pe tata de la stat. Dar nu cer pentru ei. Nu. Cer pentru salvarea industriei, cer pentru salvarea angajaților și, nu în ultimul rând, cer pentru salvarea societății.
Ei sunt capitaliști. Și antreprenori. Ei nu sunt socialiști.
O soluție mai capitalistă ar fi ca aceștia să dea din acțiunile companiilor către angajați pentru a-i menține. OK. Tu ești antreprenorul care asigură siguranța financiară a oamenilor, profiți de salariul fix, profiți de faptul că te poți baza pe angajați că vor veni la oră fixă, în fiecare zi, dar uite că acum nu mai poți oferi chestia asta.
Nu poți respecta contractul de muncă.
De ce ceri statului să ofere asta???
Ca antreprenor te bazezi pe stat? Ce capitalism mai e și ăsta? Gen. telefonul fără fir? Dansul pinguinului? Vrei să mai ai business și după criza de cash flow? Dai angajaților din firmă, îi faci acționari și proprietari pe părți din firmă. Sau îi dai afară. Simplu. Sec.
Nu-ți transforma angajații companiei în angajați la stat în statul tău… pentru că statul tău este și statul meu. Dar eu nu sunt acționar în statul tău (compania ta). Nu mă băga cu forța.
Sau te împrumuți. Bagi credite.
Așa fac capitaliștii. Socialiștii cer ajutor de la stat. Mie mi se pare că suntem în realitate cu două fețe: cât timp suntem în avantaj, ovaționăm și suntem mentori pe un anumit sistem (capitalismul). Când acel sistem sau doctrină nu mai este în favoarea câștigului nostru, condamnăm acel sistem.
Acum toți oamenii de afaceri au ajuns asistați social.
Între bailout și socialism nu există vreo legătură… Singura diferență este că în capitalism banii sunt numărați mai bine decât în socialism.
Este bizară societatea în care trăim. Și bizari sunt și toți capitaliștii în zilele astea. Noroc cu criza asta care ne relevă unele chestii de bun simț.