M-a amuzat foarte mult timp această idee.
Nu știu cine o fi zis-o. Probabil un antic grec. Cred că prin adolescență am dat de ea. Dar este amuzant cum un filozof român din zilele noastre, la o conferință recentă, zicea cum că, cu zâmbetul pe buze, că el știe că nu știe nimic…
Și-atunci, fratele meu, de ce dreacu mai vorbești…?
Chestia asta se întâmpla la o conferință despre prostie.
Surprinzător, nu?
Nu-mi dau seama ce găsesc unii smart la un astfel de filozof sau intelectual. Vine un filozof, spune că el știe că nu știe nimic, râde puțin, dă câteva citate, iar într-un final vorbește despre finele reglaje ale capitalismului…
Că, la orice filozof îi pică bine un ban în buzunar. Nu poți să faci filozofie cu burta goală.
Eu, spre exemplu, aș vrea să văd pe scena unei conferințe oamenii care știu că știu ceea ce fac și știu să facă ceea ce fac, oameni care sunt sigur că știu ceea ce fac sau oameni care știu totul despre ceea ce fac.
Un filozof autentic, știe bine ce face!
Samuel (Sam) Caraliu – poet, om de marketing & digital, politician, meloman punk-rock, părinte, divorțat.
Ar fi fabulos să mergi la o conferință despre filozofie și să participe la o conferință cu filozofi autentici care știu foarte bine ceea ce fac. Gen, să vezi un zugrav sau un conductor de tren care să prezinte, filozofic, cam ce face el, cum știe el foarte bine ceea ce face, cum gestionează situația, care sunt emoțiile prin care trece. Gândește-te că ar fi un spectacol filozofic autentic, imaginează-ți cum îți povestește un conductor de tren, pe umerii căruia stau viețile a mii de oameni în fiecare oră în care acesta profesează.
Adică, încearcă să îți imaginezi ce mărturisiri și ce gânduri sau ce raționamente pot trece prin mintea unui astfel de profesionist. Spectrul și perspectiva unui accident, mustrările de conștiință și toate emoționalitățile din această zonă pot prezenta un spectacol autentic de filozofie care poate moraliza, care poate inspira sau care poate emoționa într-un mod fabulos.
Omul în măna căruia stau viețile a mii de oameni.
Puterea, cum îmi plăcea mie să glumesc uneori pe marginea lui Nietzsche și pe seama politicienilor, se află deja în mâna omului, poate fără să își dea seama că o deține. Dorința de putere, will to power a lui Nietzsche se poate dovedi în fapt un pleonasm.
Puterea stă la cei puternici este iarăși o altă glumă la care mă amuz foarte mult, vorbă care vine de la Platon dacă nu mă înșel.
În fața unui astfel de paradox, al dorinței de putere a lui Nietzsche și Platon cu a sa putere care stă la cei puternici, ai Omul, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, care, bizar, filozoficește vorbind, o are, o deține, dar nu face uz de ea.
De ce nu face uz de ea?
Pentru că filozofii zic că ei știu că nu știu nimic….
Iar când Omul, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu face uz de ea, o exercită prin intermenul politicienilor, a liderilor aleși, care, așa cum ne învață cartea de istorie a umanității, trântesc cu Puterea în boscheți, dau cu ea în gard sau, în istoria recentă, dau foc din cer peste oameni, în Irak, Avgalistan și Siria.
Ăsta este Omul – cristoșii mamii lor de politicieni și filozofi.
Antiteza Omului cristos, filozof sau politician, este omul care știe ce face, așa cum am dat citatul de mai sus. Nu filozoful care știe bine că nu știe nimic, nu politicianul care, în fapt și în drept, știe foarte bine că s-a ucis în Irak, Avgalistan și Siria. Ucigașul, clasa politică jegoso-cretină SUIA-UIE-NATO, a ucis, din arginții contribuabililor și prin asta, teologicește vorbind, nu a știut în realitate ce a făcut. Sau a știut.
Asta da mare dilemă filozofică, transcendentală, metaficizcă și de mare realizare intelectuală. Omul care știe ce face. Nu Omul care știe că nu știe nimic, vorbind doar ca să se afle în treabă sau Omul, după chip de Dumnezeu, care face dar nu știe ce face. Adică ucide.
Să nu ucizi este deja o chestie fumată pentru filozofii din zilele noastre. Poate nu e de bon-ton această poruncă, dar, cu siguranță, gradul de intelectualitate este relevant într-una dintre conferințele filozofice ale zilelor noastre, în chiar discursul unuia dintre filozofii români care vorbește despre finele reglaje ale capitalismului.
Da, finele reglaje ale capitalismului au ucis din arginții cetățeanului cetății România, prin participarea armatei române ca partener NATO întru a măcelării musulmani, atât în Irak, în Avgalistan, cât și Siria.
Și, iată, Omul care știe ce face, dar care nu știe ce face. Omul filozof, Omul care știe că nu știe nimic, dar face ceea ce i s-a zis să nu facă. Să nu ucizi este un bon-ton religios care, îmi place să cred intră încălțat în salonul filozofilor, încălțat în boncanci militărești. De altfel, glumeam la un moment dat pe seama celor 10 porunci, cărora mie îmi place să le numesc cele 10 ordine, care nu se discută.
Cele 10 ordine militare se execută nu se dezbat filozofic…
Samuel (Sam) Caraliu – poet, om de marketing & digital, politician, meloman punk-rock, părinte, divorțat.
Cele 10 porunci ale lui Dumnezeu, îmi place mie să cred, nu pot fi expuse spectrului filozofal, ci reprezintă în sinea lor un adevăr cer, care nu se discută filozofic. Altfel, apare omul care știe că nu știe nimic, pentru că nu se poate opri din vorbit. Care este și titlul acestei postări.
De altfel, așa apare și omul care nu știe ce face. Parafrazând formula adresată de Isus, crucificat, prin acea maximă: iartă-i Doamne că nu știu ce fac.