E de bun simț juridic, în spiritul domniei legii, ca un document constituțional al unei forme juridice să își obțină acordul prin manifestarea doleanțelor și a voinței celor ce sunt vizați, prin actul semnatar.
Altfel Constituția este o dictatură – vrută sau nevrută.
Ce poate fi mai morbid decât să trăiești într-o societate guvernată de dolențele răposaților. Cam așa mi se pare că e un stat, oricare ar fi el, ce este guvernat de o constituție lovită de nulitate juridică – în sensul celor explicate mai sus.
Spus pe șleau, constituționalitatea e dată de doleanță și voință
Altfel este pură ficțiune, cum, dacă analizezi în detaliu, este Constituția. Care nu e un document fundamental, este un document lipsit de fundament juridic. Fundamentalitatea unui act este dată de actul semnatar, care exprimă voință, acord și doleanța. Altfel este ficțiune sau dictatură. Împotriva voinței, doleanțelor și a acordului.
Ori, Constituția nu are așa ceva.
Este o dictatură sublimă, neluată în seamă de nimeni. E ceva de genul de mântuială. Pentru că oricum nimeni n-o prea bagă în seamă. Și evident nimeni nu o validează prin actul semnatar și deci prin propria voință.
Ori, libertatea este despre a-ți manifesta și exercita voința. Așa se naște o constituție validată de acordul participanților în acea formă juridică.
NOTĂ
Acest text susține proiectul www.una9.ro, proiect ce își propune să rescrie Constituția Statului Român prin intermediul internetului și al participării utilizatorilor / internauților – (user generated content).