Dragostea durează 3 ani. Exact.
În cap, 2016-2019. RIP. Ura și la gară! Primă căsnicie. Prima căsătorie. Primul regim matrimonial, ca să cităm prevederile legale. Între 33-36 ani, m-am încumetat și eu. Și cam astea-s chestiile pe care le-am învățat eu în vreo 1000 de zile, cât am rezistat și eu și ea:
1.Dacă te înjură că i-ai mâncat mâncarea, clar vine divorțul…
Pregătește-te. Garantat ceva e pe țeavă. Nu-i a bună. Ceva plutește în aer. Chiar dacă 99% dintre mese tu le-ai gătit, cum am făcut eu în această căsnicie, garantat soția ta se pregătește să ți-o coacă. Ți-o coace, te frige, te arde.
2.Dacă nu te întreabă unde ai fost când ajungi dimineața, clar că vine divorțul…
Nu sunt genul de om care să se clatine la băutură și nici nu prea beau în timpul săptămânii, dar un weekend pe lună tot ajung spre dimineață. E, dacă ați intrat în perioada asta, tu cu soția/soțul, clar vine divorțul. Dacă-i zici că ai fost la curve și se enervează, clar că vine divorțul.
3.Dacă-ți zice că trăiește doar pentru copil, clar nu trăiește nici pentru ea nici pentru copil
Și e doar o chestie de curaj dacă vine sau nu divorțul. Copilul nu vine și nu pleacă nicăieri. Dar divorțul, în acte, ține de curaj. Că el, divorțul, e ca și pronunțat în fapt. E doar o chestie de drept. Și de ați asuma curajul. În astfel de cazuri, cred că și copilul se pronunță în favoarea divorțului.