Din câte știu, niciodată în istoria civilizație politice, nicio națiune nu a realizat un asemenea studiu cu privire la calitatea unei constituții. În speță cu privire la calitatea Constituției Statului Român, ca parte a proiectului care își propune să rescrie Constituția Statului Român, adică www.una9.ro.
Bă am reușit o premieră istorică în domeniul politicii.
Adică, consultări care să producă conținutul efectiv al unei Constituții au tot fost realizate în istoria umanității, însă niciodată nu-mi aduc aminte să fi fost realizat vreun studiu care să releve și să analizeze calitatea conținutului prin intermediul diferitelor dimensiuni de analiză precum grad de înțelegere, termeni specifici.
Bonus, am făcut un mic truc în cadrul research-ului cu privire la calitatea Constituției Statului Român, truc care a relevat că în fapt și în drept cetățenii, cei aproximativ 1000 chestionați în mediul digital, înțeleg eronat cu desăvârșire conținutul Constituției Statului Român.
Ceea ce pe mine ca om chiar mă bucură enorm. Adică, pe mine unul chiar mă pune pe gânduri profunde în sensul de a înțelege societatea românească în ansamblul ei, poate chiar și istoria româniei, a politicii românești, a societății în ansamblul ei.
Felul în care se face politică în România, încă de la revoluția din 1989 nu-mi este străin. Chiar am și cunoscut îndeaproape ceea ce se întâmplă în politica din România, atât la nivel de organizații de tineret cât și pe ici și colo la nivel înalt. Mai mult sau mai puțin.
Nu am pornit proiectul www.una9.ro din vreun interes pentru politică.
Eu chiar nu sunt politician, eu am un start-up pe zona de creație și interpretare artistică, care activează în zona de digital marketing și comunicare în spațiul public – prin content. Deci proiectul rescrierii Constituției României nu reprezintă pentru mine o miză politică.
Reprezintă o provocare de content management.
Am înființat prima agenție de content din România și mi-am spus la un moment dat că, ceva de genu, discutând eu cu mine, în forumul meu interior:
- Bă! (mi-am zis eu mie).
- Care este cea mai importantă bucată de content din societate?
- Constituția (mi-am răspuns tot eu mie).
- Păi, atunci, fiind destul de experimentat pe zona de content digital, mi-am zis, de ce nu…. lets do this shit…
Asta e o mega provocare să rescrii constituția unui stat. Nu doar că mi se pare un proiect foarte provocator, din punct de vedere intelectual, adică, gen, să-ți fuți mințile în direcția de a rezolva tot felul de probleme și problemuțe, ci și să obții un beneficiu moral, care să mă facă pe mine să mă simt împlinit ca om, atunci când mă duc seara la culcare.
Adică, să adorm împăcat cu mine și mințile mele, pentru că sunt și eu conștient că am o imaginație OK, o creativitate ieșită din comun. Cumva, multe dintre proiectele de content pe partea de comunicare comercială / publicitate au început de ceva timp, 1-2 ani să mă plictisească, în special atunci când vine vorba de acele proiecte care NU sunt ieșite din tipar și în care nu poate fi găsită o provocare, oricât de mică.
Revenind, acum îmi dau și eu seama că, bă, chiar e o realizare istorică acest studiu cu privire la calitatea unei constituții. Încă din adolescență îmi ziceam că mi-aș dori mult să scriu istorie. Mi se părea foarte important în adolescență acest lucru.
Poate, cumva, într-un fel, acest studiu realizat de mine în 2020, primul realizat vreodată în istoria civilizație politico-sociale, pe tema calității unei constituții, l-aș putea considera ca fiind un pic pas în această direcție pe care o visam încă din adolescență, și anume de a scrie istorie.
Dar am mai făcut ceva fabulos!
M-am lansat și eu ca scriitor. Ca poet.
Și m-am lansat, zic eu, într-un mega-fel. Cu un crez. M-am lansat în cariera de scriitor, poet, cu un crez. Adică, nu știu dacă mă înțelegi, dar, eu zic că m-am lansat ca și poet și scriitor pe piață într-un fel uluitor. La vreo 38 de ani cât am. Cred. Pe acolo, m-am născut în 1983, dar nu-mi dau seama câți ani am.
Să te lansezi în cariera de scriitor / poet, e o chestie de hobby. E o formă de civilizație, de noblețe, de emancipare sau de erudiție.
Am fost pasionat de Mircea Eliade, nu cărțile lui. În adolescență. Nu m-au interesat cărțile lui, îmi place să glumesc uneori. Mi-aș fi dorit să petrec câteva băute, în adolescență, alături de el.
Din păcate el era mort, iar eu viu.
Mare dilemă și asta, atunci când pur și simplu îți dorești să petreci măcar câteva clipe alături de un scriitor pe care îl admiri. Un alt tâmpit de scriitor, Frederich Nitche, cu care chiar mi-ar fi plăcut să mă îmbăt crunt în adolescență, să băgăm câteva cuie. Din păcate, și ăsta era mort în perioada adolescenței mele.
Revenind la cele lumești, începând cu 2020, 25 decembrie, chiar mă consider și chiar pot să vorbesc în calitate de poet sau scriitor. Și chiar este o titulatură importantă ce trebuie luată cât mai în serios în societatea românească. La modul milităresc.
Dar, revenind, este un poem, sub forma unui crez. Ceea ce zic că este ceva magistral. Cu atât mai mult cu cât este și un poem atipic care își propune să unifice toate religiile. Cât tupeu pe mine! Încă din adolescență mi-am jurat-o mie, c-o voi face.
Deci din 2021, pot să folosesc în semnătura de la e-mail și titlulatura de poet.
Ceea ce e amuzant, nu? ?