Pseudonimul meu este gavrilescu, după cum se vede și pe acest site…
www.gavrilescu.foundation.
Foundation, domeniul din 2022-2023, pentru că am uneori obsesia să să fiu ferm pe poziție… Space din 2024, pentru că îmi place să fiu above the sky, sky iz not the limit.
Dacă te deranjează conținutul acestui jurnal:
- Îl poți părăsi închizând acest tab;
- Îți poți readuce aminte de termenii acestui jurnal;
- Poți să te duci să comentezi în altă parte.
Jurnalul privat, e privat și nu e public… deci nu se vede. E tot aici, pe această platformă, dar este publicat în mod privat, iar conținutul acestuia nu este făcut public, ci este doar un suport digital pentru a-mi pune pe hârtie ideile, gândurile, frământările.
Ce conținut ai consumat pe acest site / jurnal, este făcut public.
Scriu și semnez texte pe ici și colo în digital sub pseudonimul de gavrilescu, zis și arhanghelu’.
Blogul (jurnalul) este gândit / structurat în cărți, subiecte și scrisori.
Fiecare notă în parte din acest jurnal face parte dintr-o carte pe care o scriu efectiv cu trecerea timpului. Fiecare “pagină” de carte tratează 3 subiecte. Iar din când în când, fac niște opriri, mă mai gândesc la ce am mai făcut în ultima vreme și trimit scrisori.
Am fost fascinat de când mă știu de noțiunea timp / spațiu, iar scrisul (Cuvântul) mi-a părut întotdeauna un punct fix între aceste noțiuni – un fel de dictator necruțător.
Încă din 2010 (sau chiar mai devreme) am pornit o tradiție ciudată: în ultima seară din an, de revelion, beau câteva pahare și pun pe blog sau pe ceva digital, rapid, pe nerăsuflate și cu sinceritate, un text sub titlul: an (2010, 2011, 2012, etc) + vin!
Spun / scriu despre anul trecut și despre anul ce vine:
Cum nu luăm nimic cu noi când murim, nici nu prea lăsăm nimic în urmă, din noi nu prea rămâne nimic, iar memoria noastră rămâne doar o durere pentru cei dragi. Dar să lași în urma ta povestea ta, cu bune și rele, mi se pare ceva nobil.
Istoria omenirii ne prezintă azi oameni pe care, lăsând în urma lor un jurnal personal, îi privim ca pe adevărați zei care par că au răzbit în fața morții…
Adică au răzbit în fața timpului și-n fața spațiului (materiei).
Cam despre asta e și acest blog (jurnal): opriri în timp și spațiu.